Din copilarie pana in adolescenta am stat mai mereu in preajma baietilor. Erau partenerii mei de joaca, de glume, de batai. Am avut 2 prietene foarte bune pe parcursul scolii generale dar in afara de ele, nu prea ma apropiam de fete. Probabil pentru ca baietii sunt total diferiti de noi si pe vremea aia erau mai pe sufletul meu. Imparteam cu ei si clipe fericite si nefericite apoi ma suparam si cel mai probabil incepeam sa ma lupt pentru suprematie. Am avut mereu tendinta de a controla trupele cu care imi pierdeam timpul.
Mai tarziu, in adolescenta, odata cu schimbarile inevitabile, am inceput sa ma apropii mai mult de fete din pura dorinta de a imi impartasi sentimentele si pentru a imi alunga anxietatile. De aici, pana la locuitul cu 6 fete in aceeasi camera nu a fost mult. Am evoluat cand ne-am mutat 4 intr-un apartament cu 3 camere :)) Ca orice adolescente (printre care una crescuta mai mult de bunici –eu) exista obiceiul imprumutatului: haine, cosmetice, incaltari, ce sa mai, orice puteai imprumuta. Nu stiu de ce, nu m-a incantat niciodata ideea. Tin mult prea mult la lucrurile mele ca sa fiu cu inima impacata cand le imprumut iar atunci cand cineva are ceva ce imi doresc, prefer sa strang bani sa imi iau decat sa imprumut. Inca nu am inteles de unde mi se trage asta insa stiu clar ca ma enervam cumplit cand imi erau folosite lucrurile fara sa imi fie cerute inainte si ezitam sa le imprumut atunci cand eram rugata frumos…
A mai trecut timpul, am depasit zbuciumata perioada a adolescentei si am pus temeliile celei mai tari gasti de prieteni ever! In scurt timp, m-am imprietenit iremediabil cu Aetana si Carla, moment in care foarte multe lucruri s-au schimbat. Asta pentru ca trecusera ani de zile in care nu mai avusesem relatii de prietenie atat de stranse cu fete.
E ciudat cum pentru prietenii tai nimic nu ti se pare prea mult, iti depasesti temerile si anxietatile si ii privesti mai mult ca pe niste membrii ai familiei decat ca pe niste prieteni. Cu mama as imparti absolut orice daca ar fi langa mine, la fel si cu sora mea. Fie ca e vorba de o haina sau doar de un produs foarte bun pe care il iubesc si imi doresc sa nu se termine niciodata.
Campania de testare Ivatherm m-a pus destul de mult pe ganduri, chiar daca nu am avut ocazia sa postez la timp.
Desigur, in cazul meu (eu pentru ca eu am apucat sa fac inscrierea in campanie prima), era clar ca persoana pe care as fi ales-o sa testeze cu mine era Aetana, doar suntem colege de blog. Dar in situatia in care sa zicem ca as fi fost doar eu, cred ca as fi procedat asa: le-as fi pus pe fiecare din ele (Aetana si Carla) sa isi aleaga cate un produs si cu apa termala sa se descurce :)) Not my problem anymore! Fara nici cea mai mica ezitare, asa as fi facut. Sunt absolut convinsa ca reactia ar fi fost aceeasi si din partea lor.
De ce? Ele sunt confidentele mele, sunt cele care se bucura atunci cand eu ma bucur, sunt triste atunci cand sufar si fac misto de mine just for fun!
I simply love them…
Si chiar daca uneori relatiile astea nu sunt perfecte si mai apar probleme, asa e viata, e normal. Insa prieteniile solide trec peste orice.
Campania Ivatherm m-a facut sa realizez inca o data cat de mult le apreciez si cat de mult conteaza pentru mine.
Si ca sa nu se incheie postul asta intr-o maniera sentimentala, o sa va arat cateva poze de care gagicile mele sigur au si uitat :))
Remember the pijama party? :D
Love ya, girls! :D
Si inainte sa inchei acest post absolut kilometric si senseless, vreau sa va arat produsele pe care eu le-am ales pentru testare, care fara dubii s-au asemanat destul de mult cu cele ale Aetanei, fara sa avem idee. Ea si-a ales crema anticelulitica simpla, eu forte. Ea a vrut un fond de ten, eu o crema de fata.:)) Gand la gand?. Asadar, eu am ales:
Pana una alta,
cate lucruri impartiti cu femeile din viata voastra?
P.S.: Guys, i sure hope you will not see this post! :D I`m doomed otherwise. ;;) Love you, though!
